Scuze ca n-am mai scris pe blog de ceva vreme, dar dacă încă mai doriţi să citiţi recenziile mele etilice de cârciumi şi bodegi mă găsiţi pe siteul revistei VICE cu o rubrica numita Ghidul Spelunca unde am si niste poze naşpa facute de mine prin speluncile favorite:
Fire club
Am hotărât că e cazul să conduc expediția mea etilico-internautică și spre una dintre bodegile adolescenței mele: Fire Club. Strada pe care este situat, Gabroveni, era unul dintre cele mai sinistre locuri de pe Lipscani până acum o săptămână. Acum 7 ani, când veneam eu acolo prima dată, strada era toată o groapă enormă de noroi și gunoaie cu o garnitură frumoasă de aurolaci și beznă eternă. Azi este acoperită cu pavele, iar luminile au speriat nefericiții care rumegau prin noroi înapoi în ghetourile scabroase în care au fost fătați.
Atmosfera este greu de descris pentru că localul funcționează pe principiul 3 în 1: un bar sportiv/rock, un club în beci cu concerte și petreceri și o terasă de vară în spate. Barul sportiv/rock este botezat de mine așa pentru că se sucește după ce rulează pe plasme cu atmosferă cu tot așa că dacă aveți chef să ascultați AC-DC uitați-vă să nu fie meci înainte. Barul e destul de ok decorat cu mult lemn vopsit negru și alte elemente tipice unui rock-bar gen postere cu trupe și sticle de bere golite. Clubul din subsol este destul de tipic decorat pentru cum arătau cluburile de rock de prin 2004: subsol, aerisit prost, mese urâte, pereții de cărămidă roșie, graffiti, boxe puternice. Terasa din spatele localului este cel mai recent adaos la club. Acest lucru se vede mai ales după mesele noi și curate și decorul exagerat specific culturii hipster. Locul s-a remarcat multă vreme prin concertele de la subsol care variază de la folk la death-metal. Azi au lăsat-o mai moale pe partea cu metal-ul, dar încă au multe concerte folk.
Berea ieftină este cea clasică de la Ursus Breweries: pentru 5 lei alegeți între Timișoreana și Ursus la 0,5 l. Recunosc că deși sunt nebun după Timișoreana nu suport Ursus și nu înțeleg de ce acesta e considerat berea calitativ superioară. Pentru cei puternici în ficat e recomadat și Stejarul la 0,5 pentru 1-2 lei în plus. Iarna au și un vin fiert ok la vreo 7-8 lei cana.
Budometru(1…10): 7 La aspect nu prea am ce comenta, wc-urile sunt pe cât de curate ar putea să fie la un bar mereu plin. De ajuns se ajunge de asemenea ok la ele. Barul principal are o toaletă la câțiva metri distanță, iar terasa și subsolul au o toaletă comună pe un culoar care leagă cele două baruri secundare. Cam asta este problema. Chiar pe siteul lor cei de la Fire se laudă cu o capacitate maximă de 500 de oameni ! Chiar și pentru o cincime din cifra asta mi se pare că nu ar face față toaletele. Mai ales că fiecare dintre ele are un closet și vreo câteva pisoare.
Șezutul variază după barul din cadrul localului. La barul principal al Fire Club vă puteți bucura de scaune de lemn și de bambus vopsit negru. Nimic exagerat de confortabil, dar măcar au spătare. Terasa are niște scaune noi,prost-moderniste, dubioase de metal, care sunt înghesuite unele în altele nefericit. La beci au ceea ce voi numi cel mai sinistru mod de sta jos într-un bar: cuburi de lemn. Pe lângă disconfortul la șezut adus de o cutie de lemn, cel mai nasol lucru este lipsa spătarului. Așa că dacă mergeți în Fire la subsol bateți-vă pe locurile de la perete.
În esență Fire se remarcă prin faptul că este una dintre cele mai mari bodegi din centrul istoric. De asemena muzica este de obicei foarte bună pentru fanii muzicii rock/folk. Așadar dacă vreți să mergeți undeva unde să găsiți mereu un loc în zona Lipscani (ceea ce e mare lucru) și să beți o bere bună la 5 lei vă recomand Fire.
DDB Caffe
De aproximativ 5 ani zona centrului istoric se tot umple cu diverse cafenele, frapenele și lounge-uri de fițe, iar prețurile încep să amintească de vechea zonă de snobi din Dorobanți unde azi falimentul zburdă liber. Problema prețului și aspectul glossy al localurilor m-a ținut departe de ele, până week-endul ăsta când am vizitat DDB Caffe. Localul e în centru, pe Blănari, în capătul opus al străzii față de Club A și Argentin. Locuri de parcare inexistente. Metrou aproape, etc.
O sa încep spunând din start că nu-mi place cum arată localul. Tapetul de pe pereți, diverse bule negre pe fundal alb, îmi inspiră ceva dintr-o discotecă de manele din Regie, iar scaunele acoperite în plastic alb-negru care imita textura de crocodil îl fac să pară holul clubului Bamboo. Mesele mi s-au părut ok pentru că erau destul de înalte pentru o cafenea. Au mult loc de coate pentru un băutor de anvergură. Noaptea totul devine și mai ciudat: pornesc niște luminițe verzi de club care sunt incredibil de agasante pentru băutorul molcom. Pe de altă parte, în ciuda aspectului, seara de karaoke și personalul m-au impresionat pozitiv. Ei alternează melodiile cântate de oamenii de la mese cu unele de dansat clasice. Cea mai proastă voce se alege cu un pahar cu apă, cea mai bună cu o carafă de sangria excelent făcută. Am apreciat c-au făcut-o pe loc și că au folosit vin demisec și portocale (nu suport sangria aia chimica gen ”Sânge de taur”), deși cred că au turnat și paharul ăla de apă în ea prin cantitatea enormă de gheață. Pentru că localul este mic nu scapi fără să te împrietenești cu câțiva menestreli afoni de la alte mese, ceea ce nu strică niciodată.
Punctul forte al DDB Caffe e berea ieftină. Până acum toate localurile de karaoke în care am umblat îmi trânteau niște prețuri de la 7 lei în sus la berea de 0,33 l. Aici avem la bază Holsten la juma de litru cu 5, 5 lei într-o zonă unde berea Skol (cea mai ieftină bere de la United Romanian Breweries) se vinde cu aceeași sumă . El e urmat de Tuborg pentru doar un leu în plus. știu că prețurile par mari pentru un alcoolic adevărat, dar nu e bodegă, e totuși local unde se dansează și se cântă.
Budometru (1..10): 8 WC-urile arată bine. Totul e curat, funcțional. Punctul negativ ar fi că sunt cam puține (câte unul de fiecare gen). Se ajunge relativ bine la ele dacă nu dansează nimeni. Atunci s-ar putea să fie nevoie să faceți manevre evazive între clienții ebrietați care se sparg în figuri.
La capitolul șezut DDB Caffe iar stă foarte bine. Lipită de perete e o canapea lungă cu spătare cu perne tari. La mesele mai înalte aveți scaunele-crocodil de care vorbeam mai devreme, care au spătare foarte înalte, lucru mereu de apreciat. Pentru cei mai comozi au și câteva fotolii mai joase lângă mesele de cafea. Mă rog singura problemă reală e faptul că sunt colorate alb-negru toate ca în toate cluburile de fițe și că se încinge nițel plasticul ăla.
Concluzia e că avem de a face cu unul dintre cele mai accesibile localuri de karaoke din centrul Capitalei. Oricum raportul preț-cantitate la bere nu-l văd bătut foarte curând pe felia lor de piață. Așadar un local foarte tare cu oameni simpatici, dacă puteți trece peste aspectul de semi-kitsch (din fericire n-am văzut dragoni ca să fie lounge de club complet) și sangria a naibii de bine alcoolizată ca premiu pentru cei puternici.
Pizza Bonita
În plin centrul orașului, vizavi de Facultatea de Istorie , pe Strada Academiei (știți aia cu Springtime) se află Pizza Bonita. Localul îl recunoașteți ușor după firmă și după faptul ca e cel mai portocaliu loc pe care l-ați văzut mileniul ăsta. De parcat aveți slabe șanse în zonă că doar vă aflați la kilometrul zero al Capitalei. Din fericire e la maxim 5 minute de stația de metrou Universitate și de toate autobuzele care au traseu prin centru.
Pizza Bonita pare într-o mare dilemă de identitate. Totul în bodegă stă sub semnul portocaliului. Scaunele și canapelele sunt portocalii. Pereții par făcuți din hârtie d-aia creponată cu care făceam Lucrul Manual în școala primară și sunt evident portocalii toți. Până și podeaua de lemn (mă rog, mai degrabă PAL) e vopsită în aceeași nuanță de oranj. Așadar, pe scurt, arată ca un fast-food ieftin sau un loc de joacă dintr-un sector cu primar PD-L care nu mai știe alte culori. E bolnav și faptul ca podeaua de la etaj e atat de subțire că simți orice pas făcut pe ea de cei din jur. Au mai multe feluri de mâncare la prețuri de bun simț pentru zona respectivă (pizza la 17-18 lei). Haleala e destul de bine făcută, dar nu le-ar strica niște chelnerițe care, dacă tot nu țin minte comanda, măcar s-o noteze. Muzica e într-o discrepanță totală cu coloritul infantil de la Pizza Bonita: Iulio Iglesias non-stop. Din fericire e dat destul de încet cât să nu jeneze. Ah și au și niște tablouri destul de simpatice schițate în stilul benzilor desenate. La parter au un cuptor de pizza din cărămidă. Ar fi fost reușit dacă nu îl vopseau și p-ăsta portocaliu.
După ce ați citit până acum cred că vă și mirați de ce-l recomand. Motivul e simplu: berea de bază e juma’ de litru de Skol la 3,5 lei. Dap 3,5 în Piața Universității, destul cât să-i fure clienții Argentinului . Tuborg-ul e 5 lei, iar Holsten-ul e pe undeva între cele două, parcă 4 lei. Aveau și la halbă bere, dar sincer berile de la United Romanian Breweries mi se par exagerat de slab alcoolizate în variantele la draft așa că recomand sticla pentru diferența de 50 de bani. Plus că la halbă pierzi oricum 0,1 litri de berulă față de sticlă.
Budometru (1…10): 10. Toaleta de la Pizza Bonita sparge gura târgului. Am fost în restaurante de fițe și cafenele cu bude mult mai jegoase sau mai prost situate. E plasată aproape de mese și totuși cu destul spațiu cât doar s-o vezi, nu și s-o miroși. Are câteva closete, câteva pisoare, oricum totul curat lună. Sunt surprins că totul e funcțional de la uscătorul de mâini la dispensarul de săpun.
Și la șezut localul e ofertant. La parter sunt numeroase bănci de lemn cu perne tari portocalii la spătar, care par destul de confortabile. Sus, la etaj, găsiți cele mai bune locuri: canapele cu perne tari. Genul ăsta de lucru mă face să recomand pizzeria Bonita pentru că mi se pare suprema forma de sta la o bere. Da, știu, sună fițos, dar coloana nu-ți șade mai bine în nici o altă situație. Dezavantajele ar fi mesele mici și numărul limitat de locuri la mesele cu bănci de lemn. Ah și am menționat cumva că-s toate portocalii? Am văzut că au și fotolii , dar nu le-am testat încă.
În concluzie Pizza Bonita e un loc al paradoxurilor. Pe de o parte ai berea la cel mai ieftin preț din Piața Universității, pe de alta ești obligat să asculți muzica pe care te-au conceput părinții. Pe de o parte stai pe canapele foarte confortabile, pe de altă parte trebuie să te obișnuiești să vezi absolut totul în portocaliu. Dacă adaugi și WC-urile de nota 10 ar ieși punctajul 3 la 2 în favoarea Pizza Bonita, așa că eu zic că merită o încercare.
Terasa din Herăstrău
Parcul Herăstrău, cel mai mare parc din București, un loc plin de cluburi de fițe unde berile au prețuri de două cifre, dar nu numai: De vreun an încoace, la intrarea în parc dinspre Arcul de Triumf, am observat că una din terasele care pe vremuri era scumpă acum are bere sub pragul de 5 lei. De ajuns ajungeți ușor după o plimbare prin parc. Nu recomand să veniți special doar pentru localul ăsta pentru că nu aveți unde parca, iar metroul cel mai apropiat e la ceva distanță, la Aviatorilor. Cel mai bun reper pentru bodegă e stâlpul cu ceas de 9 mii de euro din Herăstrău.
Avantajul principal este locația. Parcul Herăstrău e superb în perioada primăvara – toamna, iar ideea de a bea o bere la preț acceptabil nu poate să nu le surâdă amatorilor de bere. Terasa nu are nume. O prietenă, fată de cârciumar, mi-a spus că lucrul acesta se face pentru că ar trebui să plătească o taxă prea mare ca să aibă firmă afișată, deci nu înseamnă că bodega ar fi ilegală. Localul e o combinație dubioasă între o terasă din Eforie și o crâșmă din piață. El constă dintr-o tejghea de sticlă și vreo câteva mese de plastic așezate pe pietriș alb. Cea mai mare deficiență a terasei e muzica. Au mereu o boxă între mese din care răsună Magic FM la maxim (un post cam nepotrivit pentru ideea de a bea cu alonjă, dar de efect dacă ești în trecere prin parc cu prietena). De la tejghea mai puteți lua și floricele proaspete sau snacks, chips și alte tâmpenii sărate și uleioase care merg perfect cu berea.
Berea de bază e Ciuc-ul la 4,5 lei, la sticlă de 0,5 l. Sună cam piperat față de ce am prezentat până acum, dar e totuși o zonă unde o Cola la 0,25 bate, de obicei, în 8 lei. Mie a început să-mi placă Ciuc după ce a fost cumpărata fabrica de Heineken. Se simte că au îmbunătățit rețeta. Din păcate văd că Heineken Breweries cam evită să distribuie la bodegi ieftine, așa că degust mai rar. Următoarea bere ca preț și calitate e Silva blondă la 5 lei, o altă bere care a crescut mult sub aripa Heineken.
Budometru(1..10): 1 ; Din păcate e unul din puținele localuri unde buda este infectă din toate punctele de vedere. Miroase pestilențial. După aspectul vechi am senzația că terasa a fost construită în jurul unei toalete publice de pe vremea lui Ceaușescu. Pentru a ajunge la ea trebuie să dai roată localului și s-o iei nițel pe lângă boscheți, ceea ce o face și greu accesibilă. Spre apărarea lor probabil că e greu să menții WC-ul curat când vine toată lumea acolo din partea cea mai populată a Parcului Herăstrău. Pe de altă parte e mai curată decât toate toaletele ecologice din apropiere, deci tot rămâne o variantă bună.
Șezătorile sunt clasicele scaune de grădină utilizate în toate cârciumile din piețe. Avantajul lor e că au spătar. Dezavantajul e că sunt făcute din plastic moale și prost care devine repede inconfortabil în zilele de caniculă. Mesele sunt la o distanță de bun simț unele de altele în ciuda spațiului restrâns. Iar copacii și aerul compensează mult orice disconfort.
Pe scurt: nu e cea mai bună terasă, nu e cea mai ieftină, nu arată bine, nu are muzică bună, dar e mai mult ca sigur singura bodegă pe o rază de vreo 5-6 km cu o bere sub 5 lei și aerul curat din Herăstrău la pachet.
Filos
Pentru alcoolicul metafizic sau doar pentru oricine se află întâmplător prin zona Grozăvești recomand Filos Pub. Localul e fix în centrul campusului din spatele Carrefour Orhideea, aproape de Facultatea de Filosofie, după care a fost și numit. Mașina o lăsați pe unde puteți și o luați de unde nu mai e, așadar mai bine veniți cu metroul că e la o aruncătură de băț de stația Grozăvești. Dintre cele două baruri din campus Filos e ala mai din dreapta (și aladin stânga e tot al aceluiași patron cred, dar n-am intrat niciodată).
Mi-e greu să zic exact ce atmosferă are Filos. Pe exterior are aerul ăla de pizzerie din Neptun cu mese acoperite cu copertine, multe plante așezate strategic pe margine și un fel de pitic psihotic care ține meniul. Interiorul e nițel ciudat. Se vede că au investit ceva bani în el. Punctele tari ar fi barul și cuptorul de cărămidă, rafturile cu băutură și în general aspectul de curat și clasic. Punctele slabe sunt că au feștelit tot aerul ăsta de restaurant cochet cu niște fleorțăieli post-moderniste ( știți voi picturile alea cu 7 pete aruncate haotic pe o pânza pentru a da efect de profunzime). De asemenea au dat-o în kitsch rău cu coloanele de piatra pictate să imite marmura. Le-au învelit și în niște saci de gunoi peste care au dat un strat de lac ca să se întărească, chipurile să dea impresie de togi romane sau ceva. Ca oameni am văzut în general studențime plus câțiva malaci arabi destul de simpatici care jucau cărți p-acolo până să li se interzică fiindcă făceau mereu scandal. De vreo lună ei au început și seri de karaoke în weekend. E cam sinistru pentru că dau boxele la maxim și se aud răgetele afonilor chiar și în camerele antifonate ale căminelor mai fițoase din jur. Pentru fanii sportivi au mereu pe televizoare meciuri de orice fel de la handbal la curling. Mâncarea e foarte bună, dar nu foarte ieftină. Sunt totuși de apreciat ofertele ocazionale gen două pizze la 16 lei.
Berea e acceptabilă și relativ ieftină. Ceea ce mă enervează mereu la prețurile din Filos e că nu se termină în cifre rotunde. Orice băutor de cursă lungă poate să vă spună că e bine ca berea să aibe preț fix ca să-ți faci ușor calculele de câte ciorbe de hamei vei sorbi. Uite de exemplu berea de baza în Filos, Skol-ul la 0,5, costă ceva 3,9 lei. A doua ca preț și calitate ar veni Holsten-ul, tot la juma, la 4,3 lei. E o problemă mare să-ți faci aritmetica în cap când îți bei gabaritul în bere și când vezi prețuri gen 3,94565738(69).Oricum eu cred că obiectivul lor e să luați Tuborg-ul care e la 5 lei în cap.
Budometru(1..10): 6; Iarăși igiena nu e o problemă. Wc-urile sunt curate, totul e ok . Problema e că trebuie să traversezi un labirint să ajungi la ele. Trebuie să treci pe lângă bar, pe urmă să dai colțul pe un culoar mic unde sunt înghesuite câteva mese (locul poartă numele de secția de nefumători, deși nu-l separă nimic). O altă problemă e că sunt doar două closete pentru toată lumea. Iarna merge, dar când se încălzește eu zic că e o problemă, mai ales că e de obicei plin și înăuntru și afară.
Confortul șezutului variază ca de la cer la pământ în Filos. Pornește de pe terasă unde poți alege între fotolii sau scaune cu burete și spătar. Stai destul de lejer și la aer curat că-i frumos campusul. Ai senzația de terasă la mare. Intermezzo-ul e reprezentat de camera principală a localului unde ai mese medii și mari cu scaune tari de lemn, foarte comode la spate. Iar cea mai sinistră parte o reprezintă mesele de pe culoarul înspre baie. Stai pe aceleași scaune de lemn masiv, doar în jumătate din spațiu. Deși sunt mese de 4, abia au loc doi oameni la ele.
Ca să rezum ce-am aberat până acum: bei destul de bine la aproximativ 4-5 lei berea (deși nu-s mare amator de Skol), iar localul are un aer destul de relaxant și mi-ar veni greu să-i zic bodegă studențească, dacă nu ar fi acel culoar al morții spre budă.
Argentin
Situat în centrul istoric al capitalei, vizavi de Club A, pe strada Blănari zace o bodegă care pare să existe de pe vremea când era mama fată mare: Argentin. Îl găsiți ușor venind din orice parte a orașului spre Piața Universității. Umblați aiurea un pic pe străzile lipscanilor și dați sigur de el. Veniți cu mașina doar dacă vreți să v-o izbească vreunul (nu găsiți oricum loc de parcare).
Atmosfera Argentinului este în plină schimbare. Dintr-o cârciumă cu mese de plastic unde veneau profesorii bătrâni de la Universitatea București să-și verse amarul la un șpriț ieftin acum a devenit o terasă de hipsteri și rockeri. Singurul lucru pozitiv din punctul meu de vedere e că prețul a rămas cam la fel. Pe o platformă de lemn brun zac zeci de mese acoperite jumătate de umbrele, jumătate de un acoperiș de lemn. Iarna este înfășurat în plastic, care, evident, nu ține deloc de cald. Ultimele vestigii ale vechiului Argentin cu care am copilărit se află la bar. În barul din localul Argentin vă servește cu o halba rece și proaspăt spălată (n-ar strica să le mai și usuce din când în când) chiar Argentin. Aflat în mediul său de gresie albă și, pe fundalul sonor al emisiunii lui Capatos, Argentin vă va zice încetișor cu vocea lui de Stelian Tănase ”ce-ți dau?” surâzând că luați a patra bere. Argentin Impex SRL nu e doar bodegă, ci și autoservire. Inițial m-a speriat faptul că jumătate din meniul lor are cuvintele ”de post ” ștampilate peste fiecare produs, dar m-am împăcat cu ideea după ce am halit ceva gen kebap cu sfeclă care a fost destul de bun.
Berea la halbă e baza: Timișoreana, 4 lei, destul de puțin apoasă pentru o bere la draft. Dacă aveți fantezii comunistoide puteți lua Azuga sau Ciucaș cu 3-3,5 lei. Eu prefer să nu pentru ca mi se par mai puțin alcoolizate ca aia de la halbă. Pe de altă parte eu nu iau aproape niciodată bere în Argentin pentru că au ceva mult mai bun: vin ieftin. Până acum îî ziceam meniul de 10 lei, dar l-au scumpit la 12. În prețul ăsta intră o sticlă de Muscatel demidulce și un litru de apă Harghita la sticlă ”de sticlă”. Surprinzător am aflat de la cineva care a lucrat în domeniu că nu e vin făcut din pastile. E din struguri, doar că e făcut din a treia mână cu aceeași struguri. Ca vin de masă merge, mai ales băut șpriț. Îmi dă speranțe că vor revenii vremurile părinților în care tot omul bea șpriț în loc de bere. Suntem țară viticolă bă, nu câmp de hamei !
Budometru (1…10): 9 Aici acum doi ani era nota 3. Părea canalizarea unei centrale nucleare rusești. Acum după renovări totul strălucește. Ai un closet și vreo 4 pisoare, deci libertate mare de alegere. E adevărat că pot folosi doar câte doi oameni simultan cele 4 pisoare, motiv pentru care n-am dat nota 10, dar acum nu e bine să fim pretențioși. Se ajunge ușor la WC de la mese atât timp cât nu e plin localul.
Problema majoră a creării unui pub de hipsteri peste locul unei cârciumi este lipsa de spațiu. Înainte era ușor să întinzi cât mai multe mese rotunde de birt și scaune mici de plastic, moșii se descurcau, dar acum când pui mese de lemn e greu să dai același randament. Așa că acum lumea stă relativ înghesuită. Mă rog nu resimțiți lipsa de spațiu dacă rămâneți doar cu cele 4 scaune de la fiecare masă, dar dacă vă bate gândul să mai trageți un scaun, uniți mese, etc așteptați-vă la nervi serioși. Scaunele sunt bune, de lemn tare, confortabile la coloană.
Pe scurt Argentin este un loc simpatic să beți vin , berule, tărie proastă la prețuri de nimic și deja face parte din patrimoniul alcoolico-istoric al centrului vechi fiind cunoscut ca bodega ”undeground” a sfârșitului anilor 90.
La Jeg
Ah, bătrânul Jeg. Aici am pierdut cam 3 ani de facultate. Nu o arăta el exagerat de bine, dar e un loc cu propria lui personalitate unde bei mult, ieftin și destul de bun. Bodega e pe Iuliu Maniu, partea dinspre Cotroceni, în Complexul Studențesc Leu. Parcarea în Leu e cu plată, așa că e o idee bună să lăsați mașina (cu care n-ați venit că doar vreți să beți) pe lângă stația de metrou de la Politehnică pentru că barul e vizavi. Se ajunge relativ ușor cu metroul sau cu autobuzul 336 și altele.
Recunoști locul după terasa cu mese de cârciumă (vara) sau după umbrelele strânse (iarna). De obicei e o rumoare perpetuă acolo. Una din problemele majore ale localului este aceea că se găsește greu loc pe timpul anului universitar. Faptul că e înconjurat de politehnici îl face mereu plin de studenți care își pierd zilele p-acolo cu berea sau cafeaua. Localul are o atmosferă plăcută prin faptul că pare mereu viu. Terasa este lângă niște boscheți din fața căminelor Politehnicii așa că vara ai mereu o senzație de ieșire la iarbă verde…asta dacă nu vă așezați spre drum sau spre parcare, atunci o să vă auziți cam greu. Pe interior simți cu adevărat ”feelingul” de bodegă. Totul e de lemn, inclusiv barul. Atârnă câteva semne de circulație pe un perete, sigla La Jeg pe altul. Pe vreo două plasme rulează ceva gen Realitatea și Discovery sau un meci după caz. Degeaba aștepți la masă că nu te servește nimeni. La bar vezi câteva afișe cu scandalagii sau hoți care nu mai au voie să comande nimic. Miroase a Glade cu pepene galben în zilele bune și a fum înecăcios și rânced în zilele de iarnă în care e plin de fumători. Ca evenimente am văzut că ei tot încearcă să alterneze seri de karaoke cu concerte rock cu trupe anonime. Până acum sunt sceptic că le va merge cu ambele. Muzica e ciudată. Alternează de la David Guetta la Rammstein de pe o melodie pe alta. Uneori e foarte iritant zig-zag-ul ăsta. Mascota bodegii e un motan gras complet indiferent la univers numit Tomiță. Un alcoolic de 42 de ani îmi povestea că e aici de pe vremea de când a renunțat el la facultate în tinerețe.
Berea rămâne punctul forte al acestui local. În primul rând pentru că e ieftină la doar 3,5 RON. În al doilea rând pentru că e Timișoreana care e cea mai bună bere ieftină din punctul meu de vedere. Dacă nu vă doare sufletul să dați 50 de bani în plus, puteți atenta la juma de litru de Ursus sau Stejar. Alternativa pentru non-alcoolici (ce cautați pe blogul ăsta?) e o cola la 0,25 cu 3 lei sau o cafea la 0,00000..ceva în perioadă cu 2 lei și cu aromă distinctă de ciorap. Oricum nota 10 la capitolul bere din toate punctele de vedere.
Budometru (1..10): nota 8 Ca să nu se înțeleagă ceva greșit, spun din start: buda e exagerat de curată pentru o crâșmă și pentru cât puhoi de vulg vede localul. Problema este că pentru a o menține curată o închid o dată la 30-60 de minute ca să o curețe. Lucrul ăsta te lasă uneori făcând plimbări inutile între masa ta și WC sperând c-au terminat de igienizat. O altă problemă este numărul mic de toalete pentru câți oameni vin în Jeg primăvara și toamna: 2. Deși e de asemenea adevărat, că rar mi s-a întâmplat să stau la coadă.
Afară stai pe niște scaune de paie împletite sau ceva de genul. Mie mi se par inconfortabile la coloană, dar măcar ai spătar. Pe de altă parte înauntru unde e o eternă bătălie pentru fiecare centimetru de spațiu așa că stai pe banchete fără spătar. Urăsc banchetele fără spătar. Dacă ai noroc prinzi una din băncile lipite de perete. Acolo stai mai confortabil ca afară.
Concluzia ar fi că în condițiile cele mai bune La Jeg este bodega supremă din zona Leu-Iuliu Maniu- Cotroceni, raportul preț-calitate-cantitate este perfect, iar cea mai mare problemă o reprezintă lipsa de spațiu și fumul.
Blog de băutor bucureștean 
